Exact cu 15 ani în urmă aveam șansa să fiu parte a unui moment istoric: semnam, în calitate de Prim-Ministru, tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană. Evenimentul de la Luxembourg era încununarea eforturilor susținute ale președinților Emil Constantinescu și Ion Iliescu precum și ale prim-miniștrilor Mugur Isărescu și Adrian Năstase. Alături de ei procesul de aderare a fost împins înainte de sute de oameni politici și experți care au contabilizat mii de ore suplimentare pentru ca negocierile să fie terminate la timp. Cei care în 2005 semnam tratatul urma să ne aducem propria noastră contribuție la procesul de integrare care să facă din România un stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

S-a închis, acum 15 ani, un ciclu dureros pentru români, un ciclu care ne-a ținut aproape o jumătate de secol prizonieri în lagărul comunist și apoi încă 15 ani călători ai deșertului tranziției.

Ne-am bucurat și ne bucurăm cu toții de libertatea de a călători, a trăi, a munci sau studia în țările Uniunii Europene, care au devenit patrii adoptive pentru mulți concetățeni ai noștri. Ne-am recăpătat sentimentul apartenenței la ceva mare și important.

Am fost tot timpul fascinat de Europa, de istoria grandioasă a țărilor care o compun, de ideea creării celui mai important actor politic și economic al lumii. Am fost și rămân un euro-optimist chiar dacă nu întotdeauna Europa ne-a tratat așa cum am fi meritat. Menținerea MCV mult peste ce am agreat noi cu membrii de atunci ai Comisiei Europene și transformarea lui dintr-un element tehnic de ajutor pentru Justiția din România într-un mecanism politic care este invocat ori de câte ori se discută acceptarea noastră în spațiul Schengen este un asemenea exemplu.

Iubesc Uniunea Europeană, dar nu sunt orb să nu văd când greșește. Aud în fiecare zi lideri europeni care ne spun cum Europa va ieși mai unită și mai puternică din pandemia de coronavirus. Eu cred că acești oameni nu înțeleg ce se întâmplă. Ei chiar cred că italienii vor uita spatele întors atunci când le-a fost cel mai greu?

Nu prin slogane ținem Europa unită, ci prin solidaritate reală atunci când e nevoie, prin acceptarea și îndreptarea greșelilor, prin reducerea puterii birocrației de la Bruxelles și prin mărirea importanței Parlamentului European ca adevărat reprezentant al tuturor națiunilor.

Uniunea Europeană va rezista și va merge mai departe. Depinde și de noi cum, a scris Călin Popescu Tăriceanu, pe pagina sa de Facebook.

Articolul precedentCe face Guvernul pentru economia românească? Ce bani alocă Guvernul Orban pentru redresarea economiei?
Articolul următorEducaţia devine victima incompetenţei guvernului Orban